Noaptea vrajbei noastre (da, cum sa nu)

-George, ce zici sa mai pun pe blog?
-Nu stiu.. o intamplare din trecut, ceva amuzant.
Fie, ceva amuzant. Stiti cum e starea de dupa un film de groaza, cand te uiti la el cu toate luminile stinse la 12 noaptea si esti singur acasa (sau cu Bianca in cazul meu). Sigur ca dupa incheierea filmului primul impuls e "vaaai vreau la toaleta". Casa Biancai, Bianca e prima la wc.
Ne bausem deja Dinamixul de seara (care in urma cu cateva luninu ne lasase sa dormim pana la 6 dimineata), asa ca eu nu puteam sta linistita. Bezna.. momentul perfect de ascuns si de speriat o fire terorizata ca a Biancai. Nu se vedea la 20 de centimetri in fata asa ca puteam sa stau si in picioare si tot se speria. Am ales insa sa ma ascund sub canapea.
Bianca a iesit din baie strigand clasicul:
-Anca.. in p**la mea aprinde luminile ca ma sperii!
Pai nu au fost prea fericiti nici ea nici vecinii ei in momentul in care s-a auzit un "Aaaaaa!" cand am prins-o de glezna.
-HA HA HA ce gluma buna, Anca. Ma duc in camera sa-mi caut telefonul. Rasa ma-tii stii cum imi bate inima?
-Asta e.. trece.
Normal ca Bianca nu s-a dus sa-si caute telefonul. Nu... ea nu scapa ocazia razbunarii. S-a ascuns in baie, dupa usa. Si eu eram sub efectul filmului de groaza deci vecinii au avut parte de inca o surpriza nu prea placuta. Si uite asa a inceput un joc "de-a speriatu' din lipsa de ocupatie" cu toate luminile stinse si telefonul in mana pentru a filma.
La un moment dat Bianca ma striga foarte speriata din camera.
-Nu m-ai speriat, sa stii.
-Fata eu nu mai ies din camera! Pur si simplu stateam aici si ma uitam la televizor si o cazutn albumul cu poze! Singur! Daca asta e un semn de la fantome si ne blesteama sa nu le luam locul?
-Esti bine? Cartofii mei, nu exista fantome!
-Nu-mi pasa, eu nu mai ies din camera! Sau macar sa aprindem o lumina ceva.. ca mi-e frica!
-Bine bine.. aprindem lumanarea.
Casa Biancai e plina de tot felul de lucruri ciudate: tablouri de-ale "lu' tataia", placi de snowboard, carti vechi, kimono-uri si orice nu te-ai astepta sa gasesti intr-un apartament. Totusi nu are lanterna. Sau are dar nu o gaseste (stiu ca am cautat-o vreo 2 ore). Am aprins lumanarea si Bianca s-a dus sa se uite la "Scarred" in timp ce eu ma gandeam unde sa ma mai ascund sau sa ma mai bag ca sa o sperii.
-Bianca!! Fata vino putin! Deci jur ca nu i-am facut nimic, lumanarea s-a stins singura!! Vorbesc foarte serios! Cred ca incepe sa-mi fie si mie frica.. mai bine o lasam balta.
-Bine hai la Scarred! Fugi fugi si-nchide usa dupa tine!
Scarred e mai rau ca un film de groaza. Cand ne uitam pe fiecare incepea sa o doara ceva. Si mai eram inca speriate de incidentele de mai devreme.
-Hai sa luam fursecuri..
-Bine, cele patratoase sunt ale mele (imi plac fursecurile patratoase).
-Tu deschizi usa si iesi prima.
-Mama da sperioasa mai esti.
Am deschis usa. Luminile erau inca stinse in toata casa in-afara de camera Biancai, care este in dosul apartamentului. Are o.. cum sa-i spun.. izolatie fonica foarte buna astfel incat nu prea se aude niciodata ce se intampla in restul apartamentului. Cum oare sa fi reactionat o persoana terorizata in momentul in care aude un scartait si brusc o umbra ciudata intra in casa si mai aude si un tipat in spatele ei? Asta ziceam si eu. In nici un caz nu rational. Nu cred ca are sens sa mai spun ca ne-am speriat amandoua de moarte, iar mama Biancai care intrase in momentul acela pe usa se ingrozise de tipetele noastre.
Era deja 1 noaptea si cum Dinanmixul isi facuse bine efectul ca de obicei, ne-am continuat noaptea jucand Trombon, facand farse la telefon, machindu-ne gen "Fataaa, iti place pitzibotul meu?" si facandu-ne unghiile.
Noapte de weekend normala.