Priveste

Priveste cum ploua, iar acum e soare.
Priveste timpul cum trece, secundele dispar, orele se evapora.
Ploi acide-n mintea mea,
Si ninsoare in suflet.
Atunci cand cafeaua este singurul lucru care te mai incalzeste,
Atunci cand soarele iti face scarba
Iar ploaia te ridica,
Atunci cand pentru tine "fericirea" nu inseamna decat
Alt cuvant apartinand
Marii mase bolnave de cuvinte,
Atunci cand nu mai crezi in nimic
Dar nimicul crede in tine si te acapareaza si te doreste
Si simti ca lumea ti se prabuseste-n cap
Si te doboara,
Atunci ai murit.

Dialog

El: Intelege, omule!
Ea: Ce sa inteleg, ce? Falsitatea ta? Gustul tau dement? Voiata de toleranta? Ura, indiferenta?
El: Gandeste-te la un fel de briosa si compar-o cu mine.
Ea: As putea face asta. Da, o briosa in care au fost alaturate ingrediente gresite. Spre exemplu.. scortisoara cu sare. O briosa sarata, dar care totusi arata bine.
El: Ma jignesti. Nu exista briose sarate. Nu le-ar mai cumpara nimeni.
Ea: Dar existi tu, si e de-ajuns.
El: Nu. Eu nu sunt de-ajuns. Eu nu sunt intreg fara tine.
Ea: Te pricepi la jocurile de cuvinte. Intr-adevar, minti bine.
El: Suntem ca piesele unui scrabble, nu crezi? Formam cuvinte doar impreuna.
Ea: Da, tu esti "Q"-ul. Exista unul singur. Si nu prea foloseste la nimic. Eu sunt "i"-ul. si impreuna formam un cuvant foarte uzual. Ti-l dam tie, oricum iti lipseste.
El: Si tu esti tabla pe care stau eu? "Q"-ul?
Ea: Acum esti pervers.
El: Nu.
Ea: Este prima oara cand ma contrazici.
El: Imi pare rau.
Ea: Ai si de ce.
El: Te iubesc.
Ea: ...si eu, briosa.